MĂD IN MOLDOVA

cover

 

EN

In November 2015 at the MolDeco Gallery in Chisinau we presented an exhibition called „MAD IN MOLDOVA”. The reactions were different, I expected some of them. But at one point I felt that the show I threw it for viewing without any critical support. That’s why I’m going to come up with some motivations. In the first: it is a description of my impressions or sensations of what we claim to be, a kind of portrait of society from my point of view. And secondly: The Ox from our moldovan emblem is just a linking element common to the group of people who are called citizens of the Republic of Moldova, otherwise, for the time being, I do not know how I would have managed such a social portrait.

RO

În luna Noiembrie 2015 la galeria MolDeco din Chișinău am prezentat o expoziție cu denumirea de “MĂD IN MOLDOVA”. Reacțiile au fost diferite, mă așteptam la unele din ele. Însă la un moment dat am simțit că expoziția am aruncat-o spre vizionare fără vre-un suport critic. De aceea am să vin cu o serie de motivări. În primul: este o descriere a impresiilor sau senzațiilor mele a ceea ce pretindem a fi, un fel de portret al societății din punctul meu de vedere. Iar în al doilea rând: Bourul este doar un element de legătură, comun grupului de omeni care se numesc cetățenii Republicii Moldova, altfel, deocamdată,  nu știu cum mi-ar fi reușit un așa portret social.

 

Așa dar:)

  1. Cultura comunicării în societatea noastră curând va fi preluată ca model de țările UE. Cele mai frumoase rezultate la capitolul neîncredere le-ar înregistra cetățeanul țării noastre. Dacă am aplica la Cartea Recordurilor Guinness, să știți că cel mai neîncrezut și sceptic cetățean din lume cu siguranță ar fi cetățeanul din RM, pe de o parte. Pe de altă parte, Ia să mai vedeți cu câtă pasiune trântim cu ușile în urma noastră atunci când nu găsim limbă comună cu alți indivizi din societate. Să vedeți câte lucruri “frumoase” mai spunem unii despre alții și cum știm să dăm din mână a lehamite atunci când zicem că ne iubim țara. O adevărată cultură a comunicării, Ce mai! E adevărat sau nu?
  2. Învățământul și în general educația e la cel mai “înalt” nivel. Ne invidiază până și finlandezii, că la ei e “doamne ferește” ce “bardac” în educație. Fiecare care a trecut prin sistemul nostru de învățământ, în adâncul său, dar vă rog să fiți aici sinceri pentru că nu vă vede nimeni, e aproape o fabrică de demontat inițiativa. Eu am trecut prin câteva instituții de învățământ și vreau să vă spun că mai bine stăteam acasă și citeam ceea ce vroiam eu decât să asist aproape adormit la ora de română. Sper să nu mă minți-ți acum la întrebarea pe care am să v-o pun: Vi s-a întâmlat vre-odată să vedeți în școală o atitudine dezaprobatoatre din partea cadrelor didactice la inițiativele elevilor? Sper răspunsul a fost sincer, pentru că nu va vazut nimeni cum ați răspun.
  3. Ia uite ce peisaje cu gunoiști frumoase avem, mai ales spre apus de soare. Oițele pasc printre sticlele din plastic haotic aruncate pe văile mănoase. Ce păduri ocrotite de MICI ecologic afumați pe grătare din crengile rupte armonios și aruncate în flăcările jucăușe. Sau poate eu ceva nu am înțeles corect, vai îmi cer scuze! Lacurile din Moldova sunt cu apa cea mai cristalină din lume, iar falnicul râu Bâc își croiește drum printre deșeurile puse cu mare grijă de cetățeanul implicat în menținerea ordinii publice.
  4. Hărnicia și binevoința poporului nostru este de neconceput. Poeții, muzicienii, artiștii și politicienii proslăvesc această cumsecădenie a poporului nostru încă de pe vremurile marilor împărați de la răsărit. Pe toți îi așteptăm cu pâine și sare, cântece și dansuri, cu mese întinse și cu … gânduri ascunse, da? Să nu-mi zieți mie că nu este așa! Nu zic, peste tot în lume sunt oameni de treabă, dar numărul lor este egal cu o minoritate. Mie, dacă sincer mi se pare o escrocherie toată fala asta noastră cu poporul moldovenesc primitor și harnic. Atunci ziceți-mi de ce e mizerie peste tot unde nu te-ai duce. Dacă sunte-m așa harnici și mândri de țara noastră, unde sunt rezultatele stimați concetățeni? Eu văd că hărnicia e doar de dragul vorbelor și nimic mai mult. Propun să facem o emisiune sau un reality-show în care să demascăm sinceritatea și cumsecădenia poporului nostru. Un show în care să punem la încercare aceste calități ale noastre de harnicie și cumsecădenie. Eu sunt sigur că rezultatul va fi unul ȘOCANT! Și să nu-mi ziceți că nu e așa, până și cel mai cumsecade om din țara noastră e infectat de acest virus al lenei și nedorinței de a contribui la bunul comun.
  5. Ia să vedeți ce valori frumoase cultivăm în familiile noastre. Vai ce cetățeni de treabă și cumsecade suntem! Numai că atunci când ieșim la terenul de joacă cu copiii noștri îi zmulgem jucaria din mână cu cuvintele moralizatoare: Ce zgârcit ești, de ce nu vrei să te împarți cu Vasilică? Și nici nu observăm cum peste ani atunci când cineva dintre semenii noștri ne zice același lucru, De ce nu vrei să fii mai tolerant? sau De ce nu vrei să te împarți cu alții? Ne supărăm evident, pentru că cu ce ocazie ”Îmi zice ăsta ce să fac”, Observa-ți diferența? Și să nu-mi spune-ți că nu e așa pentru că nu vă cred.
  6. O, da ia să vedeți cum stau lucrurile la capitolul orientare în spațiul politic. Ce frumos și cu câtă pasiune înghițim poveștile geopolitice. Cât de argumentat discutăm la emisiunile tv despre orientarea strategică a țării noastre. Veșnica dilemă din sondajele socologice: Direcția e greșită! zice într-un glas toată țara! De douăzeci și cinci de ani tot măsurăm această direcție și nicidecum nu putem ghici: Oare care totuși trebuie să fie direcția? Direcția ați auzit-o de la Stefan Fule – Moldova e direcția! stimați cetățeni, nu UE și nu UV sau mai știu eu ce organizație. Iaca și slogan de campanie electorală v-am propus – Moldova e direcția corectă!
  7. Cei mai iscusiți și ingenioși comercianți, în viziunea noastră, sun moldovenii. Numai la ceâte nu-i duce capu; Vrei să scapi de impozite, nici o problemă! A, trebu di dus niști țâgări la România! Nici o problemă! A, Trebui di plătit un judecător! Nici o problemă! Și tot așa mai departe când e vorba de ocolit sistemul. Iaca ce moștenire avem de la vremurile frumoase trăite cu Soiuzu. Am tot ocolit sistemul pentru că afacerile personale erau intrezise pe-atunci, iar acum din enerție tot continuăm să ocolim sistemul. De fapt e chiar mai interesant, de la o vreme încoace am învățat cum trebuie să folosim sistemul pentru interesul nostru personal. Schema e genială, cum de nu ne-am dat seama mai devreme ce trebuie să facem. Luăm kapika de la bancă și suntem cei mai tari din cartier. Simplu, da? Vesticii până acum sunt uluiți de genialitatea cetățenilor noștri de a face business, într-un cuvânt BRAVO! Uvajuhă! Cel mai grav de fapt este că la ușa unei ambasade din Chișinău m-a întrebat cineva: Aiși sî depun documenti? zic Da! și explic omului în două cuvinte că trebuie să ia tichet electronic și să-și aștepte rândul, la care sunt întrebat: Da și, așă cumva nu sî poati?
  8. Da Pressa, Da pressa! Câtă analiză și profunzime observ în articolele de pe cele mai “accesate” portaluri de știri. Genial! Savurez cu plăcere greșelile gramaticale din titlurile de știri. Abundența de materiale cu care sunt manipulat zilnic mă face să cred că curând vom fi capabili să-i ajungem din urmă pe prietenii noștri estici. Echidistant și cu maximă corectitudine dezinformăm orice cetățean. N-o să mă mir dacă mîine FBI-ul va trimite în Republica Moldova angajații săi la cursuri de perfecționare “Cum să manipulezi eficient”. Puterea a patra în stat e pentru cei mai “destoinici” cetățeni ai țării noastre.
  9. Și mai spre sfârșit, cultura, cea mai mare nestemată a țărișoarei noastre. Mi s-a întipărit în memorie un comentariu pe care l-a făcu regizorul Mihai Fusu când a fost întrebat despre nivel teatrului din Moldova: “Știți care e nivelul fotbalului moldovenesc în comparție cu cel European? Uite exact aceeași situație e și în teatrul moldovenesc”. Se pare că nu doar teatrul moldovenesc e așa, în toate ramurile culturii din Republica Moldova e veselie. Muzeele stau amorțite de s-a pus praful pe ele. Muzica de estradă cântă despre dracu știe ce. Mai răsare câte un individ ici colo cu ceva interesant, dar per ansamblu se doarme intens. Eu urmăresc activitatea câtorva muzee occidentale și vreau să va spun că intensitatea cu care se muncește la promovare este aproape egală cu care McDonalds își vinde burgherii. Există astăzi atâtea tehnici de promovare că poți ține muzeele pline cu vizitatori nonstop. Ei dar, noi știm că de fapt statul e vinovat, nu ne dă finanțare de asta e complicat să faci cultură în țara noastră.

Repertoriul poate fi completat cu multe rînduri, dar mai bine mă opresc aici. Pentru că în linii mari tot ce am enumerat mai sus a fost sursa de inspitrație a expoziției mele “MĂD IN MOLDOVA”. Cineva mi-a zis că eu îmi bat joc de simbolurile ţării, de sfintele moaște ale țării. Absurd! Dacă vreți să știți: Mie îmi pare foarte rău de ce se întâmplă cu țara noastră, Că o mână de oameni nu se por organiza, Că artele sunt percepute doar pentru a savura “frumosul” și “cântarea demiurgică”, Că nu învățăm să învățăm a distinge între ce avem bun și rău, și tot așa mai departe! Păcat de noi, vreau să fim mai prietenoși și mai sinceri unii cu alții. Să dispară scepticismul și aroganța. Scuzat îmi fie sarcasmul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s